"În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


miercuri, 13 noiembrie 2019

Echilibru sau Atârnătoare?

Moto: 

„Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“ *

Ion Rațiu



Așadar, aceste celebre slove, spuse imediat după recâștigarea în România a unor drepturi fundamentale, în timp au devenit una dintre cele mai frumoase definiții ale democrației.

La acel moment 1989, printre alte valori, România a recâștigat PLURIPARTITISMUL ca element sine-qua-non oricărei democrații.

Astăzi, la 30 de ani de la acele memorabile evenimente, (care încet-încet încep să fie denigrate de tot felul de limbrici uituci și nerecunoscători), suntem nevoiți să ascultăm scrâșnetul din măsele, în tonuri fricativ-consonante, lătrat în tonalitate de cizmă gestapovistă potcovită cu blacheuri oțelite și în ritm de Horst Wessel Lied, de un NEONAZIST în adevăratul sens ideologic și comportamental.

Un individ cu charismă de Teufel și rânjet de Totenkopf, a cărui vocație de piroman al societății îi este singura deprindere instinctuală, a cărui singură realizare majoră în primul mandat prezidențial este întronizarea MUIEI la rang de Proiect de Țară, a cărui deviză este inspirată din „Mein Kampf” - „Cine nu e cu noi e împotriva noastră, deci să-i rupem capul”.

Dar mai ales un individ bănuit legitim ca având grave derapaje psihopatologice, care și-a propus nici mai mult nici mai puțin decât reiterarea vremurilor totalitare din Germania anilor 1933-1939 prin ELIMINAREA PRIN DISPARIȚIE A UNUI PARTID POLITIC și REALIZAREA HEGEMONIEI POLITICE A KAMARILEI PERSONALE.

Acestea sunt auspiciile socio-politice ale climatului electoral din Kolonia Penitenciară și Experimentală Rröemenika.

Pericolul revenirii la o societate de tip dictatorial, în care PARTIDUL UNIC SĂ FIE ÎN TOATE CELE CE SUNT ȘI-N CELE CE MÂINE VOR BEHĂI LA SOARE.

În atare condiții,  argumentele analitice, pro și contra vreunui dintre cei doi prostovani rămași în cursa electorală, devin superflue și nesemnificative:

- ziceam că alegerile prezidențiale din 2019 seamănă cu un zoopolitikon: infecta opțiune de a alege între un Bou, o Wacă și un Bardou. În turul I am votat bardoul. Acuma sunt nevoit să înghit quintale de lămâi și să decid între Plăvann și Wacă;

- ziceam că nu pot vota nici psd nici pnl fiindcă în fiecare țarc politic este originea câte unui dosar penal soldat cu condamnări la închisoare:
[...]
În ansamblu sumativ, pot să afirm că nu am ajuns într-atât de tâmpit încât să-mi admir torţionarii.

- este deja arhicunoscut că ambii candidați sunt de o condiţie intelectuală submediocră: pe cât de aiurită şi tută e Feorica, pe atât de nărod e Plăvannul Clăpăug.
Singura diferență dintre ei constă în notorietate. Exact după tipicul conclusiv al unei maxime: „Dacă taci, lumea va crede că ești prost. Dacă vorbești, lumea va afla cu certitudine acest lucru”.
În cazul candidaților rămași în cursă, singura diferență constă doar în faptul că Feorica se pare că a vorbit oleacă cam mult și lumea ȘTIE. 
Plăvannul fascistoid își ține botul închis pentru ca lumea să rămână doar la stadiul de bănuială rezonabilă.

Așadar, ori unul ori altul, probabilitatea de a vota în turul II un PROSTĂLĂU este de 100%, conform formulei: 
P = nr cazuri favorabile / nr cazuri posibile
P = Feorica + Plăvannis / 2 candidați =  1 = 100%

- cu psd n-am votat niciodată în viața mea, chit că primul vot l-am dat acum 30 de ani, la primele alegeri libere din mai 1990.
Cu pdl sau pnl am mai votat, cel puțin în 2009 în turul I cu Crin Antonescu, sau în 2014 cu Plăvannul SS, în ambele tururi.

în fine, argumentele pro și contra se pot acumula lesne.
Însă toate acestea deja au o tentă personală și o componentă subiectivă.

Revenind la monstruozitatea ideologică ce-o promovează Reichsgauleiterul Klaus Adolf Schicklgruber Plăvannis I cel Clăpăug și Rânjit, aceea de eliminare prin demolare a unui partid politic înființat și organizat în mod democratic, nu-mi mai rămâne ca validă decât materializarea metaforică a postulatului lui Ion Rațiu:

Pluripartitism înseamnă o BALANȚĂ.
Înseamnă ECHILIBRU.

Înseamnă PAIR OF SCALES.
Înseamnă PERECHEA consacrată de arta dialogului: vorbitor și ascultător, ca esență a parlamentarismului pluripartit.
Înseamnă DIALOGUL ca sursă a conflictului de idei și geneză a progresului.


Înseamnă PERECHI DE ENTITĂȚI: stânga și dreapta, republicani și democrați, laburiști și conservatori, liberali și social-democrați etc.

În momentul în care dezaxatul Gauleiter al Koloniei Penitenciare își va atinge „ZIEL”-ul neofascist, atunci în loc de balanță va rămâne un obiect bizar, care poate îndeplini doar o singură funcționalitate: aceea de SPÂNZURĂTOARE.


După cum postulează câte un nărod profesoraș de fizică : „Orice se bălăbăne se numește pendul”, la fel de axiomatic se poate afirma că „Balanța cu un singur braț se numește SPÂNZURĂTOARE”.

Pentru cei cu inima tare, cam așa funcționa spânzurătoarea nazistă în Poland, Kutno, June 9 1941.
După cum se poate observa, în imagine apar și 3 pendule gravitaționale a căror mișcare oscilatorie a încetat definitiv, din motive independente de voința lor!



Pentru acest motiv, al anacronismului balanței fasciste cu un singur braț, amintindu-mi că fac parte din generația acelor frumoși naivi care în 1989 au zămislit această Țară ajunsă azi doar o Jalnică Kolonie Penitenciară și Experimentală, prețuind cu grijă fiecare literă din moștenirea postulat a lui Ion Rațiu, voi merge la turul 2 ca să așez girul pe acel taler al balanței amenințat de represiune și teroare.

Votul meu nu are absolut nici o motivație personală, subiectivă.
Ceea ce în plan personal, pot pierde sau câștiga cu Boul Plăvann este egal cu ceea ce pot pierde sau  câștiga cu aiurita pesedistă: SCHEISSEGAL întrucât al meu Turnuletz Ivoriu și Aseptic este mult prea îndepărtat de catacombele sapropelice în care se bălăcăresc șeptelurile admiratorilor celor doi nătărăi.

Votul meu are o componentă obiectivă desăvârșită, fiind rezultanta unei activități analitice raționale și extrem de lucide.

Cât despre greața echidistant cultivată față de cei doi Prostani în competiție, mi-o voi dilua amăgindu-mă că decât să votez cu un prostovan psihopat și violent, mai bine votez cu o prostancă blajină și non-conflictuală.
Inga așa, peste 11 zile voi lua în dinți pietricica mea magică și VOI MERGE SĂ VOTEZ PENTRU PRIMA DATĂ ÎN VIAȚA MEA CU PSD.

De fapt, nu voi vota nici cu PSD, nici cu Feorica.
Voi vota moștenirea lui Ion Rațiu:
Pentru ca în această țară  oameni diferiți, să aibă opinii diferite, fără să fie amenințați de vreun descreierat nazist care scoate Browningul atunci când aude de democrație.

-------------

Addendum: un comentator pe cristoiublog completează informația indicând autorul originar al aforismului citat de Ion Rațiu:

Je ne suis pas d’accord avec ce que vous dites, mais je me battrai jusqu’à la mort pour que vous ayez le droit de le dire.”

Voltaire
Ion Raţiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!

Citeste mai mult: adev.ro/pbba5k

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu